Acasă Blog

Modificări și completări ale Legii 192/2006

Modificările aduse Legii Medierii au fost adoptate de Camera Deputaților ca și cameră decizională, urmând a fi promulgate și publicate în Monitorul Oficial.

„La articolul 2, alineatele (1) şi (2) se modifică şi vor avea următorul cuprins:

„Art. 2. – (1) Dacă legea nu prevede altfel, părţile, persoane fizice sau juridice, îşi pot soluţiona conflictele de orice natură prin procedura medierii, chiar şi după declanşarea unui proces în faţa instanţei de judecată.

(2) Dovada încercării procedurii de mediere se face printr-un certificat de informare eliberat de mediatorul care a realizat informarea, în cazul în care părţile au parcurs doar şedinţa de informare, sau prin procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere, conform art. 57.  În cazul în care una dintre părţi refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei prevăzute la art. 43 alin. (1)  ori  nu  se  prezintă  la data fixată pentru mediere, se întocmeşte un proces-verbal, care se depune la dosarul instanţei şi nu constituie dovadă a încercării de mediere, conform art. 601.”

La articolul 2, după alineatul (2) se introduc patru noi alineate, alin. (21) – (24), cu următorul cuprins:

„(21) Prin excepţie de la alin. (2), dovada încercării procedurii de mediere de către reclamant va fi considerată ca fiind îndeplinită şi prin depunerea la dosarul cauzei a procesului-verbal de neprezentare a uneia dintre părţi, întocmit de mediator, numai în situaţia în care se probează primirea invitaţiei la mediere de către pârât.

(22) Şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii este etapa prealabilă încheierii contractului de mediere, cuprinsă în procedura medierii, prin care  mediatorul folosind tehnici de comunicare specifice profesiei, în condiţii de neutralitate, imparţialitate şi confidenţialitate, analizează conflictul şi prezintă părţilor avantajele apelării la procedura medierii pentru conflictul lor concret, le dă toate informaţiile necesare în scopul de a ajuta şi determina părţile, ca în deplin acord şi cunoştinţă de cauză, să accepte rezolvarea neînţelegerilor dintre ele prin mediere. 

(23) Certificatul de informare este documentul eliberat de către mediator în urma efectuării şedinţei de informare cu privire la avantajele medierii pentru toate părţile implicate în conflict, dacă acestea decid că nu doresc semnarea contractului de mediere. Certificatul de informare se eliberează în mod gratuit tuturor părţilor implicate.

(24) Procesul-verbal încheiat conform art. 2 alin. (2) este documentul care se eliberează de mediator în cazul în care una dintre părţile implicate refuză în scris participarea la mediere, nu răspunde invitaţiei la mediere ori nu se prezintă la data fixată pentru mediere şi va cuprinde în conţinutul sau demersurile efectuate. Procesul-verbal se va elibera părţii care se prezintă la data fixată pentru mediere, în condiţiile probării primirii invitaţiei.

La articolul 2, după alineatul (5) se introduc şase noi alineate, alin. (6) – (11), cu următorul cuprins:

„Judecătorul, procurorul, notarul public, avocatul, executorul judecătoresc şi consilierul juridic recomandă părţilor, respectiv părţii pe care o reprezintă, soluţionarea amiabilă a litigiului, respectiv a conflictului, prin procedura medierii, potrivit legii speciale.  

Prevederile prezentei legi sunt aplicabile şi conflictelor din domeniul protecţiei consumatorilor, în cazul în care consumatorul invocă existenţa unui prejudiciu ca urmare a achiziţionării unor produse sau servicii defectuoase, a nerespectării clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, a existenţei unor clauze abuzive cuprinse în contractele încheiate între consumatori şi agenţii economici ori a încălcării altor drepturi prevăzute de legislaţia naţională sau a Uniunii Europene în domeniul protecţiei consumatorilor.

În litigiile dintre consumatori şi comercianţi în materie de consum, procedura medierii se aplică în mod corespunzător.

Persoanele fizice sau juridice au dreptul de a-şi soluţiona disputele prin mediere atât în afara, cât şi în cadrul procedurilor obligatorii de soluţionare amiabilă a conflictelor prevăzute de lege.

Nu pot face obiectul medierii drepturile strict personale, cum sunt cele privitoare la statutul persoanei, precum şi orice alte drepturi de care părţile, potrivit legii, nu pot dispune prin convenţie sau prin orice alt mod admis de lege.

În orice convenţie ce priveşte drepturi asupra cărora părţile pot dispune, acestea pot introduce o clauză de mediere, a cărei validitate este independentă de validitatea contractului din care face parte.”

 

Legea a fost trimisă la promulgare în data de 03.07.2018.

Judecata in prima instanta – Rezolvarea actiunii penale. Achitare inculpat sau Incetare proces penal

mediere actiune penala

Judecata în primă instanţă

SECŢIUNEA a 2-a
Deliberarea şi hotărârea instanţei

Art. 396

Rezolvarea acţiunii penale

(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.

(2) Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.

(3) Renunţarea la aplicarea pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 80-82 din Codul penal.

(4) Amânarea aplicării pedepsei se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat, în condiţiile art. 83-90 din Codul penal.

(5) Achitarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a)-d).

(6) Încetarea procesului penal se pronunţă în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e)-j).

(7) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă achitarea.

(8) Dacă inculpatul a cerut continuarea procesului penal potrivit art. 18 şi se constată că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.

(9) În cazul în care, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii, faţă de inculpat s-a luat măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune sau s-a dispus înlocuirea unei alte măsuri preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar pe cauţiune şi inculpatul este condamnat la pedeapsa amenzii, instanţa dispune plata acesteia din cauţiune, potrivit dispoziţiilor art. 217.

(10) Când judecata s-a desfăşurat în condiţiile art. 375 alin. (1) şi (2), când cererea inculpatului ca judecata să aibă loc în aceste condiţii a fost respinsă sau când cercetarea judecătorească a avut loc în condiţiile art. 377 alin. (5) ori art. 395 alin. (2), iar instanţa reţine aceeaşi situaţie de fapt ca cea descrisă în actul de sesizare şi recunoscută de către inculpat, în caz de condamnare sau amânare a aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, iar în cazul pedepsei amenzii, cu o pătrime.

Daca se constată, ca urmare a continuării procesului, că sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă achitarea.

Dacă se constată, ca urmare a continuării procesului, că nu sunt incidente cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. a)-d), instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.

In art. 16 din Codul de procedura penalala, la care face art. 396 Cod procedura penala sunt prezentate cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale. Acţiunea penală are ca obiect tragerea la răspundere penală a persoanelor care au săvârşit infracţiuni si se pune în mişcare prin actul de inculpare prevăzut de lege.

Circumstante atenuante mediere – Recuperarea prejudiciului prin mediere

circumstante atenuante mediere

Circumstante atenuante mediere.

Articolul 75 Noul Cod penal stabileste circumstantele atenuante divizate in doua categorii: circumstantele atenuante legale si circumstantele atenuante judiciare.

-circumstante atenuante mediere-

Circumstanţe atenuante

(1) Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante legale:

a) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau printr-o altă acţiune ilicită gravă;

b) depăşirea limitelor legitimei apărări;

c) depăşirea limitelor stării de necesitate.

d) acoperirea integrală a prejudiciului material cauzat prin infracţiune, în cursul urmăririi penale sau al judecăţii, până la primul termen de judecată, dacă făptuitorul nu a mai beneficiat de această circumstanţă într-un interval de 5 ani anterior comiterii faptei. Circumstanţa atenuantă nu se aplică în cazul săvârşirii următoarelor infracţiuni: contra persoanei, de furt calificat, tâlhărie, piraterie, fraude comise prin sisteme informatice şi mijloace de plată electronice, ultraj, ultraj judiciar, purtare abuzivă, infracţiuni contra siguranţei publice, infracţiuni contra sănătăţii publice, infracţiuni contra libertăţii religioase şi respectului datorat persoanelor decedate, contra securităţii naţionale, contra capacităţii de luptă a forţelor armate, infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, a infracţiunilor privind frontiera de stat a României, a infracţiunilor la legislaţia privind prevenirea şi combaterea terorismului, a infracţiunilor de corupţie, infracţiunilor asimilate infracţiunilor de corupţie, a celor împotriva intereselor financiare ale Uniunii Europene, a infracţiunilor privitoare la nerespectarea regimului materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive, privind regimul juridic al drogurilor, privind regimul juridic al precursorilor de droguri, a celor privind spălarea banilor, privind activităţile aeronautice civile şi cele care pot pune în pericol siguranţa zborurilor şi securitatea aeronautică, privind protecţia martorilor, privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, a celor privind traficul de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, privind prevenirea şi combaterea pornografiei şi a celor la regimul adopţiilor.

(2) Pot constitui circumstanţe atenuante judiciare:

a) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii;

b) împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracţiunii sau periculozitatea infractorului.

-circumstante atenuante mediere-

Art. 76

Efectele circumstanţelor atenuante

(1) În cazul în care există circumstanţe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime.

(2) Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, în cazul reţinerii circumstanţelor atenuante se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.

(3) Reducerea limitelor speciale ale pedepsei se face o singură dată, indiferent de numărul circumstanţelor atenuante reţinute.

-circumstante atenuante mediere-

Acordul de mediere incheiat pe fond dupa citirea actului de sesizare a instantei sau chiar in apel poate avea ca efect constituirea de circumstanta atenuanta putand duce la individualizarea unei pedepse mai mici sau mai blande.

-circumstante atenuante mediere-

Medierea – procedură obligatorie pentru anumite categorii de contracte de achiziții publice. Mediere achiziții publice

Mediere achiziții publice

 

Mediere achiziții publice. Medierea – procedură obligatorie pentru anumite categorii de contracte de achiziții publice

Hotărârea de Guvern nr. 1/2018 pentru aprobarea condițiilor generale și specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziție aferente obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice  recunoaște medierea ca fiind principala modalitate de soluționare a disputelor apărute în domeniul menționat anterior, mediatorii devenind, astfel, principalii actori în ceea ce privește procedura de soluționare a disputelor din domeniul negocierii, încheierii și executării contractelor de achiziții din fonduri publice.

Mediere achiziții publice

Clauza 70. Dispute și arbitraj

70.1. Dispute

Se consideră că a intervenit o dispută între Părți de la data la care o Parte transmite către cealaltă Parte o notificare de dezacord potrivit prevederilor subclauzei 69c.5 [Notificarea de dezacord] sau, în cazul oricăror altor dispute pentru care Condițiile Contractuale nu prevăd emiterea unei notificări de dezacord, de la data la care o Parte notifică cealaltă Parte cu privire la o dispută.

-mediere achiziții publice-

70.2. Soluționare amiabilă

În cazul oricărei dispute, ambele Părți vor încerca să soluționeze disputa pe cale amiabilă, înainte de începerea arbitrajului. Părțile pot agrea să recurgă la soluționarea disputei în mod direct sau prin intermediul unui mediator.

În cazul în care oricare dintre Părți refuză soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator și Părțile nu ajung la o soluționare amiabilă a disputei în mod direct, oricare dintre Părți poate recurge la soluționarea disputei prin intermediul arbitrajului, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data Deciziei Supervizorului.

În cazul în care Părțile recurg la soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator, oricare dintre Părți poate recurge la soluționarea disputei prin intermediul arbitrajului în termen de 30 de zile de la transmiterea de către oricare dintre Părți a unei notificări către cealaltă Parte prin care renunță la soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data Deciziei Supervizorului.

În cazul în care nu a fost emisă o Decizie a Supervizorului, Părțile au obligația de a soluționa disputa apărută pe cale amiabilă în mod direct sau prin intermediul unui mediator înainte de începerea arbitrajului. Arbitrajul poate începe în termen de 90 de zile de la încheierea procedurii de mediere sau negociere directă.

-mediere achiziții publice-

Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară – mediere revocare arest preventiv

mediere revocare arest

Mediere revocare arest preventiv. Caz practic soluționat la biroul nostru de mediere:

Clientul – inculpat a solicitat demararea procedurii de mediere cu partea vătămată – o societate comercială, respectiv un magazin dintr-un centru comercial bucureștean.  Între timp a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. La momentul deschiderii procedurii de pregătire a medierii, dosarul se afla în faza de urmărire penală la Parchet. În zilele următoare s-a realizat medierea.

În timp ce se lucra la încheierea unui Acord de mediere între părți, având ca obiective ajungerea la o întelegere, recuperarea prejudiciului și angajamentul moral al inculpatului de a nu repeta fapta,  procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului față de care  se dispusese măsura preventivă a arestului. Astfel că dosarul a fost trimis de la parchet la instanta de judecată, în cameră preliminară.

-mediere revocare arest preventiv-

Odată ce Acordul de mediere a fost finalizat, acesta a fost depus imediat la instanță. În aceeași zi, judecătorul de drepturi și libertăți a verificat măsurile preventive, conform art. 207 din Codul de procedură penală:

Art. 207 – Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară

(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

(3) Dispoziţiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.

(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(6) În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

În urma verificării efectuate,  judecătorul de drepturi și libertăți a dispus următoarele:

Tip solutie: respinge cererea
Solutia pe scurt: În baza art. 348 alin. 1, 2 C.p.p. rap. la art. 207 alin. 1 C.proc.pen.242 alin. 1 C.proc.pen., revocă măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul ——–, arestat în baza MAP/// emis la data de  de Tribunalul Bucureşti, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului ———, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, ////.2018.

-mediere revocare arest preventiv-

Încetarea de drept, revocarea şi înlocuirea măsurilor preventive

Art. 242 Revocarea măsurilor preventive şi înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă

(1) Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(2) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

(3) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

(4) În cazul în care măsura preventivă a fost luată în cursul urmăririi penale de către procuror sau de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, organul de cercetare penală are obligaţia să îl informeze de îndată, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea măsurii preventive. Dacă apreciază că informaţiile comunicate justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, după caz, sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura, în termen de 24 de ore de la primirea informării. Procurorul este obligat să sesizeze şi din oficiu judecătorul de drepturi şi libertăţi, când constată el însuşi existenţa vreunei împrejurări care justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate de acesta.

(5) Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în scris, judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, după caz.

(6) În cursul urmăririi penale, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificată de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de către judecător.

(7) În vederea soluţionării cererii, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată fixează data de soluţionare a acesteia şi dispune citarea inculpatului.

(8) Când inculpatul este prezent, soluţionarea cererii se face numai după ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se soluţionează şi în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat sau când, din cauza stării de sănătate, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

(9) Participarea procurorului este obligatorie.

(10) Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.

(11) Dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(12) Dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat.

(13) Termenul prevăzut la alin. (10) curge de la data rămânerii definitive a încheierii prin care se stabileşte valoarea cauţiunii.

-mediere revocare arest preventiv-

Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală 

Art. 348 Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară

(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

(2) În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.

-mediere revocare arest preventiv-

Cheltuielile judiciare

Art. 275 Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri

(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:

1. în caz de achitare, de către:

a) persoana vătămată, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;

b) partea civilă căreia i s-au respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;

c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;

2. în caz de încetare a procesului penal, de către:

a) inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;

b) persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă;

c) partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală;

d) inculpatul şi persoana vătămată, în caz de împăcare.

3. dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:

a) persoana vătămată, atunci când aceasta şi-a retras plângerea prealabilă ori s-a dispus clasarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a)-c) sau achitarea inculpatului;

b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situaţii decât cele prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a)-c) ori încetarea procesului penal;

4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat.

(2) În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.

(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

(4) În cazul când mai multe părţi sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

(5) Dispoziţiile alin. (1) pct. 1 şi 2 şi ale alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluţii de clasare şi în situaţia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.

(6) Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului.

 

Despre medierea familială în litigiile transfrontaliere ( părți aflate în țări diferite)

 

Medierea familială transfrontalieră. Medierea poate fi deosebit de utilă în litigii transfrontaliere de dreptul familiei și în cazurile de răpire a copiilor de către unul dintre părinți. Termenul „dreptul familiei” acoperă o gamă largă de aspecte, de la litigiile de natură pur privată la cele care implică autorități publice.

Ce este medierea familială transfrontalieră?

Medierea familială transfrontalieră este un proces derulat în prezența unui mediator (sau a mai multor mediatori), care sunt persoane terțe calificate și imparțiale. Mediatorul nu are competența de a decide, ci are rolul de a ajuta părțile să reia dialogul și să își rezolve problema singuri.

medierea familiala

Acordul la care se ajunge reprezintă o soluție personalizată pentru litigiul lor, care garantează că deciziile parentale țin cont de interesul superior al copilului, în cazul în care este vorba de un copil.

Chestiunile legate de dreptul familiei includ: răspunderea părintească și dreptul de vizită, răpirea copiilor de către unul dintre părinți, măsuri de protecție a copilului, obligațiile de întreținere a copiilor sau a foștilor parteneri și alte consecințe ale divorțului sau ale separării.

Partenerii sunt încurajați să își asume răspunderea pentru deciziile legate de viața de familie și să încerce mai întâi să își rezolve conflictele fără a apela la sistemul judiciar.

Prin urmare, medierea poate să creeze un climat constructiv pentru discuții și să asigure înțelegeri echitabile între părinți, care să țină seama, de asemenea, de interesul superior al copilului.

Vă rugăm să consultați următoarele pagini pentru a obține mai multe detalii cu privire la:

– principiile fundamentale și etapele medierii

– particularitățile medierii transfrontaliere

– costurile pe care le presupune medierea transfrontalieră

– cadrul juridic al medierii transfrontaliere

Cum funcționează?

Ca parte într-un litigiu, puteți solicita recurgerea la mediere în toate statele membre. În unele state membre, judecătorul poate invita părțile la un litigiu să recurgă la mediere.

În cazul în care toate părțile acceptă să recurgă la mediere, mediatorul ales stabilește calendarul procesului de mediere. Modul în care este ales mediatorul depinde de la o țară la alta – puteți găsi aceste informații pe pagina națională respectivă disponibilă în partea dreaptă a paginii.

Reprezentanții legali pot juca un rol important prin furnizarea informațiilor juridice de care părțile au nevoie pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.

Acordurile rezultate în urma medierii pot deveni executorii dacă ambele părți solicită acest lucru. Aceasta se poate realiza, de exemplu, prin aprobarea de către o instanță sau prin autentificarea de către un notar public.

medierea familiala

Reprezentanții legali pot verifica acordul de mediere pentru a se asigura că acest acord produce efecte juridice în toate sistemele juridice vizate.

Care sunt motivele pentru care ar trebui să recurg la mediere?

  • Aveți posibilitatea de a controla rezultatul litigiului în care sunteți implicat.
  • Medierea este un mediu ușor de folosit în care părțile sunt cele care decid cum să își soluționeze conflictele.
  • Medierea vă permite să vă revizuiți și să vă adaptați sfera conflictului.
  • Dumneavoastră sunteți cei care luați deciziile și ajungeți la un acord, fără ca acest lucru să fie însă obligatoriu.
  • Prin recurgerea la mediere, nu renunțați la dreptul de a sesiza o instanță sau de a continua o acțiune judiciară.
  • Medierea este o soluție avantajoasă pentru fiecare parte care participă la mediere.
  • Mediatorul este o persoană imparțială și calificată care vă poate ajuta în încercarea de a găsi soluții la problemele pe care le aveți.
  • În comparație cu un proces, medierea este relativ necostisitoare.
  • Procesul de mediere este relativ rapid, se poate conveni ușor o dată reciproc convenabilă pentru părți și poate avea loc în diferite locuri.
  • Medierea permite adoptarea de soluții flexibile (personalizate) și ajută la menținerea sau consolidarea unor relații constructive și a contactelor viitoare între părți.
  • Se poate beneficia de sprijin și consiliere din partea unui reprezentant legal în cadrul medierii.
  • Medierea poate reduce numărul de cazuri viitoare cu care sunt sesizate instanțele.

medierea familiala

Limitele procesului de mediere

În cazul în care există indicii în sensul că respectivul caz nu este adecvat pentru mediere sau că o parte (sau ambele părți) nu este dispusă să încerce medierea, este necesară intervenția autorităților judiciare. În ceea ce privește caracterul adecvat al cazului de a fi supus medierii, trebuie să se acorde o atenție deosebită identificării unor posibile riscuri, cum ar fi existența și gravitatea violenței domestice, abuzul de droguri sau de alcool, maltratarea copiilor, etc. Trebuie să se decidă pentru fiecare caz în parte dacă recurgerea la mediere este adecvată și ce standarde trebuie să aplice mediatorul și organizația de mediere.

 
error: Content is protected !!