custodia unica sau comuna, autoritate parinteasca mediere, autoritate parinteasca mediator, custodie comuna, custodie unica, custodie mediere, custodie mediator, plan parental, autoritate parentala, mediere divort, mediere custodie, mediere partaj, mediere program vizita, mediere locuinta minor, mediere pensie intretinere, mediere obligatie intretinere
custodia unica sau comuna, autoritate parinteasca mediere

Mediere pentru custodie

Custodia copilului cu părinți divorțați/ Custodia copilului din afara căsătoriei

În situația luării deciziei cu privire la divorț sau separare, efectele acesteia vor acționa pe mai multe planuri. Astfel se vor stabili:

  • raporturile nepatrimoniale (după caz, numele purtat dupa divorț);
  • raporturile patrimoniale (încetarea regimului matrimonial, eventual acordarea de despăgubiri);
  • raporturile dintre părinții divorțați/separați și copiii lor minori (unul dintre modurile de stabilire a raporturilor dintre părinții divorțați/separați și copiii lor minori este reprezentat de învoiala părților, art. 396 alin.(1) Cod civil). 

Exercitarea autoritatii parintesti de catre ambii parinti statueaza ca dupa divort, autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel.

mediere pentru custodie

Exercitarea autoritatii parintesti in privinta copilului din afara casatoriei – se poate stabili de asemenea in comun si in mod egal de catre parinti, iar daca nu exista intelegere, instanta de tutela va stabili modul de exercitare a autoritatii parintesti, fiind aplicabile prin asemanare regulile privitoare la divort ( art. 505 Cod civil).

Exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

mediere pentru custodie

In sitiuatia in care ambii parinti exercita autoritatea parinteasca, dar nu locuiesc impreuna, deciziile importante, precum cele referitoare la alegerea felului invataturii sau pregatirii profesionale, tratamente medicale complexe sau interventii chirurgicale, resedinta copilului sau administrarea bunurilor, se iau numai cu acordul ambilor parinti.

In situatia in care, din orice motiv, un parinte nu isi exprima vointa pentru luarea deciziilor, acestea se iau de catre parintele cu care copilul locuieste, cu exceptia situatiei in care acest lucru contravine interesului superior al copilului.

Ambii parinti, indiferent daca exercita sau nu autoritatea parinteasca, au dreptul de a solicita si de a primi informatii despre copil din partea unitatilor scolare, unitatilor sanitare sau a oricaror altor institutii ce intra in contact cu copilul.

Prevederea de la art. 263 Cod Civil statuează urmatoarele principii, privitor la interesul superior al copilului, pe care organele statului impreuna cu avocatii, mediatorii, notarii etc, trebuie sa le aibă în vedere in situatiile in care sunt implicati copiii:

(1) Orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului. mediere pentru custodie

(2) Pentru rezolvarea cererilor care se referă la copii, autorităţile competente sunt datoare să dea toate îndrumările necesare pentru ca părţile să recurgă la metodele de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă.

(3) Procedurile referitoare la relaţiile dintre părinţi şi copii trebuie să garanteze că dorinţele şi interesele părinţilor referitoare la copii pot fi aduse la cunoştinţa autorităţilor şi că acestea ţin cont de ele în hotărârile pe care le iau.

(4) Procedurile privitoare la copii trebuie să se desfăşoare într-un timp rezonabil, astfel încât interesul superior al copilului şi relaţiile de familie să nu fie afectate.

(5) În sensul prevederilor legale privind protecţia copilului, prin copil se înţelege persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani şi nici nu a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, potrivit legii.

Mediere pentru custodie

Elaborarea impreuna cu mediatorul a unui Plan Parental prin care se stabileste modalitatea de exercitare a autoritatii parintesti de catre parinti este din ce in ce mai des utilizata de parinti din intreaga lumi si din tara noastra.

Aceast lucru se intampla deoarece viabilitatea unui astfel de plan, un fundament al relatiei viitoare cu copilul, si-a dovedit eficacitatea in detrimentul “duelului” parintilor in instanta, cu costuri emotionale si materiale semnificative.

mediere pentru custodie

Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Părinții căsătoriți exercită împreună și în mod egal autoritatea părintească. În cazul divorțului părinților, autoritatea părintească se exercită potrivit dispozițiilor din codul civil referitoare la efectele divorțului în raporturile dintre părinți și copii. In cazul părinților necăsătoriti se aplică aceleași prevederi de lege ca și în cazul părinților care au fost căsătoriți.

În limbaj comun se foloseste sintagma „custodia copiilor”, termen împrumutat din alte sisteme de drept, care nu se suprapune identic cu exercitarea autorității părintesti după divorț, dar care este folosit și într-o serie de documente internaționale, cum ar fi Convenția Europeană privind recunoașterea și aplicarea hotarârilor privind custodia copiilor și restabilirea custodiei copiilor din 1980.

Pe lângă dispozițiile Noului Cod civil privind efectele divorțului în raporturile dintre copii și părinți, trebuie avute în vedere și drepturile copilului prevăzute de Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.

Efectele divorțului/separării cu privire la raporturile dintre părinți și copiii lor minori

Exercitarea autorității părintesti de către ambii părinți

Regula este aceea că, dupa divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți (în limbaj obișnuit – „custodie comuna”). Excepție face situația când există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, iar instanța hotărăște ca autoritatea părintească să fie exercitată numai de către unul dintre parinți. În această situație, celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.

În mod cu totul și cu totul excepțional, instanța de tutelă poate hotarî plasamentul copilului la o rudă sau la o altă familie ori persoană sau într-o instituție de ocrotire. Acestea exercită drepturile și îndatoririle care revin parinților cu privire la persoana copilului. În acest caz, instanța stabilește dacă drepturile cu privire la bunurile copilului se exercită de către parinți în comun sau de către unul dintre ei.

Locuința copilului după divorț

Părinții se pot înțelege asupra locuinței copilului după divorț sau separare, prin bună înțelegere, încheind în acest sens un Acord de mediere. Dacă părinții nu se înțeleg și decid contrar interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, ca locuința copilului minor să fie la părintele cu care locuiește în mod statornic (parinte rezident). Dacă până la divorț copilul a locuit cu ambii părinți, instanța îi stabileste locuința la unul dintre ei, ținând seama de interesul său superior.

În mod excepțional, și numai dacă este în interesul superior al copilului, instanța poate stabili ca acesta să locuiască la bunici sau la alte rude ori persoane, cu consimțământul acestora, ori la o instituție de ocrotire. Acestea supraveghează copilul și indeplinesc tot ce este necesar pentru sănătatea, educația și învățătura sa.

Dacă afecteaza exercițiul autoritații sau a altor drepturi părintești, locuința minorului nu poate fi schimbată fără acordul ambilor părinți. În cazul în care părinții nu se înteleg cu privire la aceste aspecte, instanța va decide dacă o schimbare a locuinței este oportună sau nu.

Relațiile personale ale copilului 

Copilul are dreptul de a menține relații personale și contacte directe cu părinții, rudele, precum și cu alte persoane față de care copilul a dezvoltat legături de atașament. Părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor, au dreptul să aibă legături personale cu acesta. În caz de neînțelegere între părinți, instanța de tutelă decide cu privire la modalitațile de exercitare a acestui drept.

Copilul are dreptul de a-și cunoaște rudele și de a întreține relații personale cu acestea, precum și cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie: părinții sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot împiedica relațiile personale ale acestuia cu bunicii, frații și surorile ori cu alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viața de familie, decât în cazurile în care instanța decide în acest sens, apreciind că există motive temeinice de natură a primejdui dezvoltarea fizică, psihică, intelectuală sau morală a copilului.

Contribuția părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor

Părinții se pot înțelege cu privire la contribuția lor la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor, înțelegere de care poate lua act instanța.

În caz de neînțelegere, instanța stabilește contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

În funcție de buna înțelegere a părților, obligația de întreținere se poate executa în natură, prin asigurarea celor necesare traiului și a cheltuielilor pentru educare, învățătură și pregătire profesională. 

Pensia de întreținere poate fi sub o sumă fixă sau o cotă procentuală din venitul net lunar al celui care datorează întreținere. Întreținerea datorată de părinte se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru 2 copii și o jumatate pentru 3 sau mai mulți copii. Cuantumul întreținerii datorate copiilor, împreună cu întreținerea datorată altor persoane, potrivit legii, nu poate depăși jumatate din venitul net lunar al celui obligat.

Cuantumul întreținerii se plăteste în rate periodice, la termenele convenite sau, în lipsa acordului lor, la cele stabilite prin hotărâre judecătorească.

Dacă apare o schimbare în ceea ce privește posibilitățile financiare ale părintelui care plătește întreținerea și nevoia copilului care o primeste, instanța de tutelă, potrivit împrejurarilor, poate mări sau micșora pensia de întreținere sau poate hotărî încetarea plății ei. Prin procedura de mediere, mărirea sau micșorarea pensiei de întreținere poate fi realizată în mod amiabil, în funcție de schimbările intervenite.

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here