0723 373 564

Mediere daune morale – Reparare prejudiciu moral prin procedura de mediere

Mediere daune morale 

Mediere daune morale. In general, in mediere vorbim despre ajungerea la un numitor comun in ceea ce priveste o situatie in care una dintre parti considera ca se afla in dezechilibru raportat la cealalta/celelalte parti. Atunci, pentru stingerea conflictului, este nevoie printre altele de intelegerea punctului de vedere al celuilalt, de a „te pune in pantofii sai”, cum spune o sintagma anglo-saxona.  Mai este nevoie si de disponibilitatea (de ambele parti) de a repara injustetea/prejudiciul/neplacerea sau disconfortul creat prin faptele/inactiunile sau cuvintele respective.

Ce mai este de reparat atunci cand spre exemplu in domeniul penal, prejudiciul a fost acoperit?

In aceasta situatie, discutia se opreste la daunele morale. Acestea constau generic in atingerea adusa valorilor ce definesc personalitatea umana. Se au in vedere consecintele negative suferite pe plan fizic si psihic, precum si importanta valorilor morale lezate.  Prejudiciile morale rezulta din vatamarea unui interes personal nepatrimonial.

In cazul in care fapta s-a produs in afara unui context contractual, repararea lezarii unui interes sau drept nepatrimonial se realizeaza potrivit regulilor raspunderii civile delictuale.

Mediere daune morale – repararea prejudiciului moral

Repararea prejudiciului moral se poate realiza prin mediere, mediatorul facilitand discutiile, ofertele partilor, fiind un garant al principiului potrivit caruia acordul de mediere nu poate contine prevederi care sunt contrare legilor in vigoare, asigurand un climat netensionat (intalnirile si discutiile putand avea loc separat, la intervale orare diferite sau in zile diferite), echilibrand balanta ori de cate ori una dintre parti tinde sa dezechilibreze lucrurile, facilitand ajungerea la rezultate concrete, izvorate din dorinta partilor, scotand la iveala ceea ce este important pentru acestea si subliniind avantajele ajungerii la o intelegere, in contrapartida cu lipsa comunicarii, avand si un rol de stabilizare a emotiilor partilor.

De curand am avut prilejul sa asist cu multumire la o situatie in care compensatia financiara (reprezentand despagubiri morale), oferita de catre partea care prejudiciase, a fost acceptata de catre cel prejudiciat cu mentiunea expresa de a fi depusa intr-un cont al unei asociatii pentru protejarea copiilor si tinerilor defavorizati. Este o mare satisfactie sa observi cum dintr-o situatie neplacuta oamenii au dorinta de a extrage ceva bun rasfrangand in mod aleatoriu, semenilor mai defavorizati, generozitate.

Incheierea unui acord de mediere in procesul penal conduce la inadmisibilitatea unei cereri de despagubire fata de asigurator.

Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamantul D.I. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G.A.R. S.A. şi pe pârâtul S.Z.I.,solicitând tribunalului ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 125.000 euro în echivalent în lei, cu titlu de daune morale, în temeiul art. 49 pct. 1 lit. (f) din Ordinul CSA nr. 20/2008 şi al Legii nr.136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România, obligarea pârâtei la plata de penalităţi de întârziere în cuantum de 0,1 % pe zi de întârziere aferente sumei mai sus indicate, începând cu data de 23.09.2009 (data avizării daunei) şi până la data achitării efective a daunelor, în temeiul art. 36 şi art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în 29.10.2009 pârâtul S.Z.I., aflat la volanul autoturismului proprietate personală, nu a acordat reclamantului prioritate de trecere la intersecţia cu str. Vrancea şi a intrat în coliziune cu scuterul condus de reclamant. Ca urmare a acestui accident, a suferit numeroase leziuni ce au necesitat peste 95-100 de zile de îngrijiri medicale, fapt dovedit prin raportul de expertiză medico-legală nr. 9129/II/b/263 din data de 03.12.2009. De asemenea, în tot acest timp a fost în imposibilitate fizică de a-şi desfăşura activitatea în baza raporturilor de muncă. Împotriva numitului S.Z.I. s-a dispus începerea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi sancţionată de art. 184 al în. 2 şi 4 Cod penal, fiind deschis dosarul …/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj. Ulterior, între reclamant şi învinuit a intervenit un acord de mediere, în data de 21.06.2011, act ce a stat la baza întocmirii de către procuror a rezoluţiei de încetare a urmăririi penale faţă de pârâtul S.Z.I..

Reclamantul a mai arătat că temeiul legal al cererii îl constituie art. 49 şi urm. din Legea nr. 136/1995, în baza căruia asigurătorul trebuie să plătească la momentul producerii riscului asigurat, fiind fără importanţă ce se întâmplă între asigurat şi beneficiarul asigurării.

Totodată, reclamantul a invocat incidenţa prevederilor art. 54 din Legea nr. 136/1995 şi art. 46 din Ordinul CSA nr. 20/2008, arătând că legiuitorul stabileşte că, în situaţia în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi acordate dacă acţiunea penală a fost stinsă sau se va stinge ca urmare a împăcării părţilor.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 136/1995, Ordinului CSA nr. 20/2008, art. 998, 999 şi 1000 alin. 1 Cod civil, art. 112 şi 274 Cod procedură civilă şi art. 15 lit. (o) din Legea nr. 146/1997.

Pârâta S.C. G.A.R. S.A., prin întâmpinare, a solicitat în principal admiterea excepţiei lipsei de interes, cu consecinţa respingerii acţiunii ca lipsită de interes, sau respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată şi, în subsidiar, diminuarea cuantumului daunelor morale şi materiale solicitate.

Prin sentinţa civilă nr.1094/12.04.2013, Tribunalul Specializat Cluj a respins excepţia lipsei de interes a reclamantului D.I., invocată de pârâta S.C. G.A.R. S.A., a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, şi, în consecinţă, a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată.

În motivarea acestei soluţii prima instanţă a arătat că, în ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes a reclamantului D.I., invocată de pârâta S.C. G.A.R. S.A., interesul reclamantului în obţinerea de despăgubiri pentru daunele pricinuite prin fapta pârâtului este născut şi actual, iar nu un interes eventual, întrucât acţiunea reclamantului priveşte daune produse în trecut, iar nu daune eventuale.

Sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii, după cum rezultă din rezoluţia de încetare a urmăririi penale din 08.08.2011 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. …/2009, la data de 21.06.2011, între reclamantul D.I., în calitate de victimă, şi pârâtul S.Z.I., în calitate de făptuitor, a fost încheiat un acord de mediere, privind accidentul auto din 19.10.2009, în baza căruia reclamantul a convenit să nu ridice niciun fel de pretenţii de natură penală împotriva pârâtului, să ridice pretenţii civile doar împotriva asigurătorului pârâtului, A. S.A., adică pârâta S.C. G.A.R. S.A. sub denumirea actuală a acesteia, iar pârâtul a fost de acord ca asigurătorul să despăgubească pe reclamant în limitele prevederilor Ordinului CSA în vigoare la data producerii accidentului, 29.10.2009.

Faţă de încheierea acestui acord de mediere, reţinându-se incidenţa dispoziţiilor art. 10 lit. h Cod procedură penală, întrucât părţile au încheiat un acord de mediere în condiţiile legii cu privire la săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prin rezoluţia de încetare a urmăririi penale din 08.08.2011 dată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. …/2009 s-a dispus încetarea urmăririi penale faţă de pârâtul S.Z.I. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi sancţionată de art. 184 al în. 2 şi 4 Cod penal.

În cauză devin incidente dispoziţiile art. 132 alin. 1 Cod penal, potrivit cărora „împăcarea părţilor în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală şi stinge şi acţiunea civilă”.

mediere daune morale

Nu se poate face în acest sens, sub aspectul consecinţelor, distincţie între împăcarea părţilor şi încheierea unui acord de mediere. Aceasta deoarece înseşi dispoziţiile speciale, privind medierea în cauzele penale cuprinse în secţiunea a 2-a din cap. VI al Legii nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, fac referire tot la împăcare ca posibil rezultat al medierii în cauzele penale.

Astfel, potrivit art. 56 al în. 1 din Legea nr. 192/2006, „procedura de mediere se închide, după caz: a) prin încheierea unei înţelegeri între părţi în urma soluţionării conflictului; b) prin constatarea de către mediator a eşuării medierii; c) prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi”.

În ce priveşte medierea în cauzele penale, art. 67 alin. 1 din acelaşi act normativ prevăd în mod expres că dispoziţiile din această lege „se aplică în mod corespunzător şi în cauzele penale care privesc infracţiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală”.

mediere daune morale

Or, potrivit dispoziţiilor art. 69 alin. 1 din Legea nr. 192/2006, „în cazul în care procedura de mediere se desfăşoară înaintea începerii procesului penal şi aceasta se închide prin împăcarea părţilor, persoana vătămată nu mai poate sesiza, pentru aceeaşi faptă, organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată”. Deci acest text de lege prevede că procedura de mediere se poate închide în materie penală prin împăcarea părţilor. Astfel, urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 192/2006, împăcarea părţilor în materie penală se poate realiza şi în cadrul procedurii medierii, ca rezultat al acesteia cuprins în acordul de mediere şi procesul-verbal de mediere.

Tot astfel, face trimitere la împăcarea părţilor şi alineatul al doilea al aceluiaşi articol de lege, potrivit căruia ”dacă procedura de mediere a fost declanşată în termenul prevăzut de lege pentru introducerea plângerii prealabile, acest termen se suspendă pe durata desfăşurării medierii”, iar ”dacă părţile aflate în conflict nu s-au împăcat, persoana vătămată poate introduce plângerea prealabilă în acelaşi termen, care îşi va relua cursul de la data întocmirii procesului-verbal de închidere a procedurii de mediere, socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare”.

mediere daune morale

Împăcarea părţilor ca rezultat al medierii este avută în vedere şi de art. 70 din acelaşi act normativ, care prevede în mod expres că ”în cazul în care medierea se desfăşoară după începerea procesului penal, urmărirea penală sau, după caz, judecata se suspendă, în temeiul prezentării de către părţi a contractului de mediere”, ”suspendarea durează până când procedura medierii se închide prin oricare dintre modurile prevăzute de prezenta lege, dar nu mai mult de 3 luni de la data semnării contractului de mediere”, „mediatorul are obligaţia să comunice organului judiciar o copie de pe procesul-verbal de închidere a procedurii de mediere”, „procesul penal se reia din oficiu, imediat după primirea procesului-verbal prin care se constată că părţile nu s-au împăcat, sau, dacă acesta nu se comunică, la expirarea termenului prevăzut la al în. (2)”, iar „pentru soluţionarea cauzelor penale în baza acordului încheiat ca rezultat al medierii, părţile sunt obligate să depună la organul judiciar forma autentică a acordului sau să se prezinte în faţa organului judiciar pentru a se lua act de voinţa acestora”.

mediere daune morale

Iată deci că, deşi s-a desfăşurat procedura medierii, potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 70 al în. 4 din Legea nr. 192/2006, procesul penal trebuie să fie reluat din oficiu atunci când părţile nu s-au împăcat. Prin urmare, ori procedura medierii conduce la împăcarea părţilor, ori procesul penal trebuie continuat. În alte cuvinte, dacă nu are loc împăcarea părţilor prin încheierea acordului de mediere, în urma desfăşurării procedurii de mediere, procesul penal se reia din oficiu.

Faţă de acestea, tribunalul reţine că în cauzele penale încheierea unei înţelegeri între părţi în sensul art. 56 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 192/2006, ca modalitate de închidere a procedurii medierii, presupune împăcarea părţilor, în caz contrar procedura medierii închizându-se prin constatarea de către mediator a eşuării medierii sau prin depunerea contractului de mediere de către una dintre părţi, ceea ce nu a fost cazul în speţa de faţă.

mediere daune morale

Între reclamantul D.I. şi pârâtul S.Z.I. a intervenit împăcarea, prin acordul de mediere şi urmare a procedurii de mediere încheiate între aceştia. În consecinţă, fată de dispoziţiile art. 132 alin. 1 Cod penal, a fost stinsă şi acţiunea civilă pe care reclamantul o avea împotriva intervenientului forţat pentru a obţine despăgubiri pentru daunele suferite în urma aceleiaşi fapte cu cea pentru care a intervenit împăcarea, respectiv s-a încheiat acordul de mediere în materie penală.

Or, în condiţiile în care reclamantul nu mai poate avea pretenţii împotriva făptuitorului, acesta nu mai poate avea pretenţii nici împotriva asigurătorului, în speţă a pârâtei S.C. G.A.R. S.A. Aceasta deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, „în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil”, iar art. 42 din acelaşi act normativ prevede în mod expres că „drepturile persoanelor păgubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei”, iar „asiguratorul poate fi chemat în judecată de persoanele păgubite în limitele obligaţiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare”.

mediere daune morale

În ce priveşte dispoziţiile art. 46 teza I din Ordinul CSA nr. 20/2008, invocate de către reclamant, potrivit cărora ”în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite pe cale amiabilă dacă, potrivit legii, acţiunea penală a fost stinsă sau poate fi stinsă prin împăcarea părţilor”, reţine că, pe de o parte, acestea au forţă juridică inferioară prevederilor art. 132 alin1. Cod penal, iar, pe de altă parte, din însuşi conţinutul lor rezultă că privesc stabilirea despăgubirilor pe cale amiabilă, astfel că nu sunt aplicabile şi în cazul în care se solicită stabilirea despăgubirilor în faţa instanţei.

reparare prejudiciu moral prin mediere – mediere daune morale

Aveti probleme? Gasim solutii!

CONTACTATI MEDIATOR

Telefon: 0723-373-564

 

Leave a reply

TELEFON
ADRESA