Diferentele dintre traducerea autorizata si traducerea legalizata

Ce înseamnă traducere autorizată?

Traducerea autorizată este efectuată, semnată şi ştampilată de un traducător care deţine autorizaţie de traducător şi interpret emisă de Ministerul Justiţiei. Aceasta se emite în temeiul Legii nr. 178/1997 şi a Regulamentului de aplicare al acesteia, nr. 462/C/1998. Practic, prin semnătura și ștampila aplicate pe documentul tradus, traducătorul autorizat certifică faptul că prin traducere nu s-a modificat conţinutul textului iniţial și/sau sensul unor cuvinte sau fraze.

O traducere poate deveni autorizată și dacă nu a fost efectuată inițial de un traducător autorizat; condiția este ca acesta să o verifice (și să o corecteze dacă este cazul) și să aplice la final ștampilă și semnătura proprie.

O întrebare frecventă este: “Cum știu câte pagini am de tradus?” Standardele Europene din domeniul traducerilor spun că o pagină de traducere are 2000 de caractere cu spații. Prin urmare, pentru a determina câte pagini de traducere are un document, trebuie să împărțim la 2000 numărul total de caractere al documentului respectiv. Așadar, o pagină scrisă într-un editor de text oarecare, nu va fi neapărat similară unei pagini de traducere.

Doar traducerile autorizate pot fi legalizate de către un notar, astfel devenind traduceri legalizate.

Ce înseamnă traducere legalizată?

Conform Legii Notarilor Publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, art 94, traducerea legalizată este o traducere autorizată care deţine şi legalizarea semnăturii traducătorului efectuată de către un birou notarial.

Pentru efectuarea traducerii legalizate, traducătorul atestat, potrivit legii, va semna încheierea de certificare a acesteia şi va oferi documente justificative în acest sens, iar Notarul va legaliza semnătura traducătorului. Pentru ca o traducere autorizată să fie legalizată, documentul se prezintă în original (exact ca atunci când se se face o copie legalizată a unui document personal: acte de studii, certificate etc.).

Procedura de legalizare constă în faptul că Notarul certifică semnătura și ștampila de pe documentul tradus ca aparținând într-adevăr unui traducător autorizat. Notarul poate afirma acest lucru în urma consultării bazei de date proprii ce conține specimenele de semnătură și ștampilă ale traducătorilor autorizați

Articolul 150 Cod Civil: Înscrisurile anexate

(1) La fiecare exemplar al cererii se vor alătura copii de pe înscrisurile de care partea înțelege a se folosi în proces.

(2) Copiile vor fi certificate de parte pentru conformitate cu originalul.

(3) Se vor putea depune în copie numai părțile din înscris referitoare la proces, urmând ca instanța să ordone, dacă va fi nevoie, înfățișarea înscrisului în întregime.

(4) Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se depun în copie certificată, însoțite de traducerea legalizată efectuată de un traducător autorizat. În cazul în care nu există un traducător autorizat pentru limba în care sunt redactate înscrisurile în cauză, se pot folosi traducerile realizate de persoane de încredere cunoscătoare ale respectivei limbi, în condițiile legii speciale.

(5) Dispozițiile art. 149 se aplică în mod corespunzător.