Acasă Blog

Medierea – procedură obligatorie pentru anumite categorii de contracte de achiziții publice. Mediere achiziții publice

Mediere achiziții publice

 

Mediere achiziții publice. Medierea – procedură obligatorie pentru anumite categorii de contracte de achiziții publice

Hotărârea de Guvern nr. 1/2018 pentru aprobarea condițiilor generale și specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziție aferente obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice  recunoaște medierea ca fiind principala modalitate de soluționare a disputelor apărute în domeniul menționat anterior, mediatorii devenind, astfel, principalii actori în ceea ce privește procedura de soluționare a disputelor din domeniul negocierii, încheierii și executării contractelor de achiziții din fonduri publice.

Mediere achiziții publice

Clauza 70. Dispute și arbitraj

70.1. Dispute

Se consideră că a intervenit o dispută între Părți de la data la care o Parte transmite către cealaltă Parte o notificare de dezacord potrivit prevederilor subclauzei 69c.5 [Notificarea de dezacord] sau, în cazul oricăror altor dispute pentru care Condițiile Contractuale nu prevăd emiterea unei notificări de dezacord, de la data la care o Parte notifică cealaltă Parte cu privire la o dispută.

-mediere achiziții publice-

70.2. Soluționare amiabilă

În cazul oricărei dispute, ambele Părți vor încerca să soluționeze disputa pe cale amiabilă, înainte de începerea arbitrajului. Părțile pot agrea să recurgă la soluționarea disputei în mod direct sau prin intermediul unui mediator.

În cazul în care oricare dintre Părți refuză soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator și Părțile nu ajung la o soluționare amiabilă a disputei în mod direct, oricare dintre Părți poate recurge la soluționarea disputei prin intermediul arbitrajului, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data Deciziei Supervizorului.

În cazul în care Părțile recurg la soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator, oricare dintre Părți poate recurge la soluționarea disputei prin intermediul arbitrajului în termen de 30 de zile de la transmiterea de către oricare dintre Părți a unei notificări către cealaltă Parte prin care renunță la soluționarea disputei pe cale amiabilă prin intermediul unui mediator, dar nu mai devreme de 90 de zile de la data Deciziei Supervizorului.

În cazul în care nu a fost emisă o Decizie a Supervizorului, Părțile au obligația de a soluționa disputa apărută pe cale amiabilă în mod direct sau prin intermediul unui mediator înainte de începerea arbitrajului. Arbitrajul poate începe în termen de 90 de zile de la încheierea procedurii de mediere sau negociere directă.

-mediere achiziții publice-

Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară – mediere revocare arest preventiv

mediere revocare arest

Mediere revocare arest preventiv. Caz practic soluționat la biroul nostru de mediere:

Clientul – inculpat a solicitat demararea procedurii de mediere cu partea vătămată – o societate comercială, respectiv un magazin dintr-un centru comercial bucureștean.  Între timp a fost arestat preventiv pentru 30 de zile. La momentul deschiderii procedurii de pregătire a medierii, dosarul se afla în faza de urmărire penală la Parchet. În zilele următoare s-a realizat medierea.

În timp ce se lucra la încheierea unui Acord de mediere între părți, având ca obiective ajungerea la o întelegere, recuperarea prejudiciului și angajamentul moral al inculpatului de a nu repeta fapta,  procurorul a dispus trimiterea în judecată a inculpatului față de care  se dispusese măsura preventivă a arestului. Astfel că dosarul a fost trimis de la parchet la instanta de judecată, în cameră preliminară.

-mediere revocare arest preventiv-

Odată ce Acordul de mediere a fost finalizat, acesta a fost depus imediat la instanță. În aceeași zi, judecătorul de drepturi și libertăți a verificat măsurile preventive, conform art. 207 din Codul de procedură penală:

Art. 207 – Verificarea măsurilor preventive în procedura de cameră preliminară

(1) Când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, rechizitoriul, împreună cu dosarul cauzei, se înaintează judecătorului de cameră preliminară de la instanţa competentă, cu cel puţin 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia.

(2) În termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului.

(3) Dispoziţiile art. 235 alin. (4)-(6) se aplică în mod corespunzător.

(4) Când constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii se menţin sau există temeiuri noi care justifică o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere menţinerea măsurii preventive faţă de inculpat.

(5) Când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive şi nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia şi punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(6) În tot cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară, din oficiu, verifică periodic, dar nu mai târziu de 30 de zile, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive şi a măsurii arestului la domiciliu. Dispoziţiile alin. (2)-(5) se aplică în mod corespunzător.

În urma verificării efectuate,  judecătorul de drepturi și libertăți a dispus următoarele:

Tip solutie: respinge cererea
Solutia pe scurt: În baza art. 348 alin. 1, 2 C.p.p. rap. la art. 207 alin. 1 C.proc.pen.242 alin. 1 C.proc.pen., revocă măsura arestării preventive dispusă faţă de inculpatul ——–, arestat în baza MAP/// emis la data de  de Tribunalul Bucureşti, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului ———, dacă nu este reţinut sau arestat în altă cauză, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri. În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Cu drept de contestaţie în termen de 48 de ore de la comunicare. Pronunţată în şedinţa din camera de consiliu, astăzi, ////.2018.

-mediere revocare arest preventiv-

Încetarea de drept, revocarea şi înlocuirea măsurilor preventive

Art. 242 Revocarea măsurilor preventive şi înlocuirea unei măsuri preventive cu o altă măsură preventivă

(1) Măsura preventivă se revocă, din oficiu sau la cerere, în cazul în care au încetat temeiurile care au determinat-o ori au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii, dispunându-se, în cazul reţinerii şi arestării preventive, punerea în libertate a suspectului ori a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(2) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai uşoară, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai uşoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

(3) Măsura preventivă se înlocuieşte, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai grea, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia şi, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei şi a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai grea este necesară pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. (1).

(4) În cazul în care măsura preventivă a fost luată în cursul urmăririi penale de către procuror sau de către judecătorul de drepturi şi libertăţi, organul de cercetare penală are obligaţia să îl informeze de îndată, în scris, pe procuror despre orice împrejurare care ar putea conduce la revocarea sau înlocuirea măsurii preventive. Dacă apreciază că informaţiile comunicate justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive, procurorul dispune aceasta sau, după caz, sesizează judecătorul de drepturi şi libertăţi care a luat măsura, în termen de 24 de ore de la primirea informării. Procurorul este obligat să sesizeze şi din oficiu judecătorul de drepturi şi libertăţi, când constată el însuşi existenţa vreunei împrejurări care justifică revocarea sau înlocuirea măsurii preventive luate de acesta.

(5) Cererea de revocare sau înlocuire a măsurii preventive formulată de inculpat se adresează, în scris, judecătorului de drepturi şi libertăţi, judecătorului de cameră preliminară sau instanţei de judecată, după caz.

(6) În cursul urmăririi penale, procurorul înaintează judecătorului de drepturi şi libertăţi dosarul cauzei sau copie de pe acesta certificată de grefa parchetului, în termen de 24 de ore de la solicitarea acestuia de către judecător.

(7) În vederea soluţionării cererii, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată fixează data de soluţionare a acesteia şi dispune citarea inculpatului.

(8) Când inculpatul este prezent, soluţionarea cererii se face numai după ascultarea acestuia asupra tuturor motivelor pe care se întemeiază cererea, în prezenţa unui avocat ales sau numit din oficiu. Cererea se soluţionează şi în lipsa inculpatului, atunci când acesta nu se prezintă, deşi a fost legal citat sau când, din cauza stării de sănătate, din cauză de forţă majoră ori stare de necesitate, nu poate fi adus, dar numai în prezenţa avocatului, ales sau numit din oficiu, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.

(9) Participarea procurorului este obligatorie.

(10) Dacă cererea are ca obiect înlocuirea măsurii arestării preventive sau a măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, dacă găseşte cererea întemeiată, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere, dată în camera de consiliu, admite în principiu cererea şi stabileşte valoarea cauţiunii, acordând inculpatului termen pentru depunerea ei.

(11) Dacă se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, admite cererea de înlocuire a măsurii preventive cu măsura controlului judiciar pe cauţiune, stabileşte obligaţiile ce vor reveni inculpatului pe durata măsurii şi dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.

(12) Dacă nu se depune cauţiunea în termenul fixat, judecătorul de drepturi şi libertăţi, judecătorul de cameră preliminară sau instanţa de judecată, prin încheiere dată în camera de consiliu, în lipsa inculpatului şi a procurorului, respinge ca neîntemeiată cererea formulată de inculpat.

(13) Termenul prevăzut la alin. (10) curge de la data rămânerii definitive a încheierii prin care se stabileşte valoarea cauţiunii.

-mediere revocare arest preventiv-

Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală 

Art. 348 Măsurile preventive în procedura de cameră preliminară

(1) Judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive.

(2) În cauzele în care faţă de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, judecătorul de cameră preliminară verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207.

-mediere revocare arest preventiv-

Cheltuielile judiciare

Art. 275 Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri

(1) Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:

1. în caz de achitare, de către:

a) persoana vătămată, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;

b) partea civilă căreia i s-au respins în totul pretenţiile civile, în măsura în care i se reţine o culpă procesuală;

c) inculpatul care a fost obligat la repararea prejudiciului;

2. în caz de încetare a procesului penal, de către:

a) inculpat, dacă există o cauză de nepedepsire;

b) persoana vătămată, în caz de retragere a plângerii prealabile sau în cazul în care plângerea prealabilă a fost tardiv introdusă;

c) partea prevăzută în acordul de mediere, în cazul în care a intervenit medierea penală;

d) inculpatul şi persoana vătămată, în caz de împăcare.

3. dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:

a) persoana vătămată, atunci când aceasta şi-a retras plângerea prealabilă ori s-a dispus clasarea în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. a)-c) sau achitarea inculpatului;

b) inculpat, atunci când se dispune clasarea pentru alte situaţii decât cele prevăzute în dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. a)-c) ori încetarea procesului penal;

4. în caz de restituire a cauzei la parchet în procedura camerei preliminare, cheltuielile judiciare sunt suportate de către stat.

(2) În cazul declarării apelului, recursului în casaţie ori al introducerii unei contestaţii sau oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care şi-a retras apelul, recursul în casaţie, contestaţia sau cererea.

(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

(4) În cazul când mai multe părţi sau persoane vătămate sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanţa hotărăşte partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.

(5) Dispoziţiile alin. (1) pct. 1 şi 2 şi ale alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător în cazul dispunerii în cursul urmăririi penale a unei soluţii de clasare şi în situaţia respingerii unei plângeri formulate împotriva actelor şi măsurilor dispuse de organele de urmărire penală.

(6) Cheltuielile pentru plata interpreţilor desemnaţi de organele judiciare, potrivit legii, rămân în sarcina statului.

 

Despre medierea familială în litigiile transfrontaliere ( părți aflate în țări diferite)

 

Medierea familială transfrontalieră. Medierea poate fi deosebit de utilă în litigii transfrontaliere de dreptul familiei și în cazurile de răpire a copiilor de către unul dintre părinți. Termenul „dreptul familiei” acoperă o gamă largă de aspecte, de la litigiile de natură pur privată la cele care implică autorități publice.

Ce este medierea familială transfrontalieră?

Medierea familială transfrontalieră este un proces derulat în prezența unui mediator (sau a mai multor mediatori), care sunt persoane terțe calificate și imparțiale. Mediatorul nu are competența de a decide, ci are rolul de a ajuta părțile să reia dialogul și să își rezolve problema singuri.

medierea familiala

Acordul la care se ajunge reprezintă o soluție personalizată pentru litigiul lor, care garantează că deciziile parentale țin cont de interesul superior al copilului, în cazul în care este vorba de un copil.

Chestiunile legate de dreptul familiei includ: răspunderea părintească și dreptul de vizită, răpirea copiilor de către unul dintre părinți, măsuri de protecție a copilului, obligațiile de întreținere a copiilor sau a foștilor parteneri și alte consecințe ale divorțului sau ale separării.

Partenerii sunt încurajați să își asume răspunderea pentru deciziile legate de viața de familie și să încerce mai întâi să își rezolve conflictele fără a apela la sistemul judiciar.

Prin urmare, medierea poate să creeze un climat constructiv pentru discuții și să asigure înțelegeri echitabile între părinți, care să țină seama, de asemenea, de interesul superior al copilului.

Vă rugăm să consultați următoarele pagini pentru a obține mai multe detalii cu privire la:

– principiile fundamentale și etapele medierii

– particularitățile medierii transfrontaliere

– costurile pe care le presupune medierea transfrontalieră

– cadrul juridic al medierii transfrontaliere

Cum funcționează?

Ca parte într-un litigiu, puteți solicita recurgerea la mediere în toate statele membre. În unele state membre, judecătorul poate invita părțile la un litigiu să recurgă la mediere.

În cazul în care toate părțile acceptă să recurgă la mediere, mediatorul ales stabilește calendarul procesului de mediere. Modul în care este ales mediatorul depinde de la o țară la alta – puteți găsi aceste informații pe pagina națională respectivă disponibilă în partea dreaptă a paginii.

Reprezentanții legali pot juca un rol important prin furnizarea informațiilor juridice de care părțile au nevoie pentru a lua decizii în cunoștință de cauză.

Acordurile rezultate în urma medierii pot deveni executorii dacă ambele părți solicită acest lucru. Aceasta se poate realiza, de exemplu, prin aprobarea de către o instanță sau prin autentificarea de către un notar public.

medierea familiala

Reprezentanții legali pot verifica acordul de mediere pentru a se asigura că acest acord produce efecte juridice în toate sistemele juridice vizate.

Care sunt motivele pentru care ar trebui să recurg la mediere?

  • Aveți posibilitatea de a controla rezultatul litigiului în care sunteți implicat.
  • Medierea este un mediu ușor de folosit în care părțile sunt cele care decid cum să își soluționeze conflictele.
  • Medierea vă permite să vă revizuiți și să vă adaptați sfera conflictului.
  • Dumneavoastră sunteți cei care luați deciziile și ajungeți la un acord, fără ca acest lucru să fie însă obligatoriu.
  • Prin recurgerea la mediere, nu renunțați la dreptul de a sesiza o instanță sau de a continua o acțiune judiciară.
  • Medierea este o soluție avantajoasă pentru fiecare parte care participă la mediere.
  • Mediatorul este o persoană imparțială și calificată care vă poate ajuta în încercarea de a găsi soluții la problemele pe care le aveți.
  • În comparație cu un proces, medierea este relativ necostisitoare.
  • Procesul de mediere este relativ rapid, se poate conveni ușor o dată reciproc convenabilă pentru părți și poate avea loc în diferite locuri.
  • Medierea permite adoptarea de soluții flexibile (personalizate) și ajută la menținerea sau consolidarea unor relații constructive și a contactelor viitoare între părți.
  • Se poate beneficia de sprijin și consiliere din partea unui reprezentant legal în cadrul medierii.
  • Medierea poate reduce numărul de cazuri viitoare cu care sunt sesizate instanțele.

medierea familiala

Limitele procesului de mediere

În cazul în care există indicii în sensul că respectivul caz nu este adecvat pentru mediere sau că o parte (sau ambele părți) nu este dispusă să încerce medierea, este necesară intervenția autorităților judiciare. În ceea ce privește caracterul adecvat al cazului de a fi supus medierii, trebuie să se acorde o atenție deosebită identificării unor posibile riscuri, cum ar fi existența și gravitatea violenței domestice, abuzul de droguri sau de alcool, maltratarea copiilor, etc. Trebuie să se decidă pentru fiecare caz în parte dacă recurgerea la mediere este adecvată și ce standarde trebuie să aplice mediatorul și organizația de mediere.

Proiect de Lege privind unele măsuri de protecţie a victimelor infracţiunilor

Guvernul a aprobat în octombrie 2017 un proiect de lege privind unele măsuri de protecţie a victimelor infracţiunilor, astfel fiind transpuse în legislaţia naţională acele prevederi ale Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii.

Potrivit unui comunicat de presă al Executivului, proiectul prevede că primul organ judiciar la care victima unei infracţiuni se prezintă are obligaţia de a-i oferi informaţii despre dreptul de a apela la un mediator, precum şi informaţii privind autoritatea judiciară la care se va putea adresa pe viitor cu privire la cauza sa, dacă victima înţelege să depună o plângere, cum ar unitatea de poliţie sau parchetul competent cu efectuarea urmăririi penale.

„Proiectul de lege arată că victima poate fi însoţită de o persoană aleasă de aceasta, cu ocazia primului contact cu o autoritate competentă, dacă solicită acest lucru. Prevederea se adresează cazurilor în care, datorită impactului pe care infracţiunea îl are asupra acesteia, victima are nevoie de asistenţă pentru a înţelege sau a se face înţeleasă”, precizează sursa citată.

De asemenea, victima va primi o confirmare scrisă a plângerii sale, care va cuprinde numărul de înregistrare al plângerii, precum şi date cu privire la fapta pentru care plângerea a fost depusă, iar dacă victima nu vorbeşte sau nu înţelege limba română, aceasta va primi traducerea confirmării.

„Începând cu 1 ianuarie 2018, sediile nou construite ale instanţelor de judecată vor fi dotate cu săli de aşteptare separate pentru victimele infracţiunilor, pentru a se evita contactul nenecesar dintre victime şi presupuşii agresori. De asemenea, în cazurile în care se recurge la servicii de justiţie reparatorie (cum este, spre exemplu, cazul medierii), pentru a se asigura caracterul echitabil şi desfăşurarea acestora în interesul victimelor infracţiunii, este necesar ca autorul să fi recunoscut faptele imputate”, se mai arată în comunicat.

Guvernul precizează că proiectul de act normativ modifică şi completează Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, precum şi Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator şi transpune acele prevederi ale Directivei 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii care nu au fost preluate până acum în legislaţia naţională. AGERPRES/(AS – autor: Daniel Florea, editor: Florin Marin)

Proiectul de lege are obiect de reglementare instituirea unor măsuri de protecţie a victimelor infracţiunilor prin transpunerea unor dispoziţii ale Directivei 2012/29/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea şi protecţia victimelor criminalităţii.  

Senatul a prelungit printr-un amendament cu 5 luni (de la 1 ianuarie 2018 – forma Guvernului, la 1 iunie 2018) data până la care sediile nou construite ale instanţelor de judecată vor fi dotate cu săli de aşteptare separate pentru victimele infracţiunilor.   Un alt amendament adoptat de Comisia juridică prevede aceeaşi cerinţă şi pentru celelalte sedii ale instanţelor de judecată începând cu 1 ianuarie 2019.  

Articolul referitor la mediere, care se aplica pentru infracţiuni în care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părţilor înlătura răspunderea penală în cazul recunoaşterii faptei de către autor în faţa organelor judiciare sau în faţa mediatorului a fost eliminat de Senat din proiectul de lege al Guvernului .   „În cauzele penale în care medierea este posibilă, aceasta trebuie să se desfăşoare astfel încât victima să nu se găsească în contact cu făptuitorul, cu excepţia cazului în care părţile îşi exprimă acordul la încheierea contractului de mediere”, se mai arată în proiectul de lege modificat de Senat.   Actul normativ a fost adoptat cu unanimitate de voturi şi va intra în dezbaterea Camerei Deputaţilor, for decizional în acest caz.

Sentinta penala – incetarea procesului penal in cazul infractiunii de furt

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI

Dosar nr. 

SENTINȚA PENALĂ NR. 

Ședința publică de la  .2017   Completul compus din:   Președinte :    , Grefier: 

Ministerul Public – P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a fost reprezentat de procuror

Pe rol judecarea cauzei penale privind pe inculpatul N_și pe persoana vătămată  S__ având ca obiect furtul (art. 228 NCP).

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns inculpatul, aflat în stare de deținere în altă cauză, asistat de apărător din oficiu  și persoana vătămată, prezentă personal.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Nefiind cereri și excepții prealabile de invocat, instanța pune în discuție eventuala incidență a cauzei de încetare a procesului penal, constând în încheierea unui acord de mediere între inculpat si persoana vătămată., conform dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. g) teza a III-a C.pr.pen.

Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței să dispună încetarea procesului penal, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile legale privind încheierea unui acord de mediere. De asemenea, solicită obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat astfel cum au convenit părțile prin acord.

Inculpatul, prin apărător, solicită incetarea procesului penal ca urmare a încheierii unui acord de mediere între părți.

Persoana vătămată, având cuvântul, arată că nu mai dorește tragerea la răspundere penală a inculpatului și nu mai are pretenții civile față de acesta.

Inculpatul, în ultimul cuvânt, solicită încetarea procesului penal.

Instanța rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.

 

INSTANȚA,

 

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr.  emis la data de  de către Ministerul Public  P de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. din data de , a fost trimis în judecată inculpatul N_ pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal.

În actul de sesizare s-a reținut următoarea situație de fapt: inculpatul N_, la data de .2016, în jurul orei , i-a sustras numitei  S un telefon marca , în timp ce se aflau în stația de metrou , telefon pe care ulterior l-a valorificat contra sumei de   lei.

Situația de fapt mai sus menționată se susține cu următoarele mijloace de probă: plângere, persoană vătămată S ; declarație persoană vătămată S ; declarații suspect și inculpat N__; proces-verbal de vizualizare camere de supraveghere, cd aferent; proces-verbal de recunoaștere de pe planșă foto; declarații martori

În cursul camerei preliminare, instanța ia act că a fost depus la dosarul cauzei un acord de mediere (filele 50-51) dintre inculpat și persoana vătămată, atât pe latură penală, cât și pe latură civilă. Părțile acordului au reținut că prejudiciul a fost recuperat și că toate cheltuielile judiciare vor fi suportate de către inculpat.

Prin încheierea de cameră preliminară din data de   .2017, în baza art. 346 alin. (1) din Codul de procedură penală s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 967/P/2016 al Ministerului Public– P________ de pe lângă Judecătoria Sector 1 București, s-a constatat legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpat.

Analizând cauza, instanța constată următoarele:

Prin actul de sesizare a instanței, cu privire la inculpatul N__ s-a reținut că, la data de , în jurul orei , i-a sustras numitei S  un telefon marca , în timp ce se aflau în stația de metrou , telefon pe care ulterior l-a valorificat contra sumei de   lei. Analizând probatoriul administrat, instanța reține că fapta săvârșită de către inculpat întrunește toate elementele constitutive prevăzute de art. 228 alin. 1 C.pen. rap. la art. 41 alin. 1 C.pen., nefiind incident nici unul dintre impedimentele prevăzute de cart. 16 alin. 1 lit. a)-d) C.pr.pen.

În drept, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, cu modificările și completările ulterioare, în latura penală a procesului, dispozițiile privind medierea se aplică numai în cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Potrivit art. 231 alin. (2) din Codul penal, în cazul faptelor prevăzute în art. 228, art. 229 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și art. 230 din Codul penal, împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) lit. g) teza a III-a din Codul de procedură penală, acțiunea penală nu mai poate fi exercitată când a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii, iar potrivit art. 396 alin. (6) din Codul de procedură penală, în această situație se dispune încetarea procesului penal.

În acest context, reținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale menționate anterior (acordul de mediere fiind încheiat în mod corect cu persoana vătămată), instanța va dispune, în temeiul art. 396 alin. (6)  C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a III-a C.pr.pen., încetarea procesului penal privind pe inculpatul N__ în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. (persoană vătămată S ), ca urmare a încheierii unui acord de mediere cu persoana vătămată.

De asemenea, instanța va constata că nu au fost dispuse măsuri preventive față de inculpat în prezentul proces penal și va lua act de încheierea unui acord de mediere între inculpat și persoana vătămată S_, inclusiv pe latura civilă a cauzei.

Constatând că prin acordul de mediere s-a ajuns la înțelegerea ca inculpatul să plătească toate cheltuielile judiciare, în baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. c) din Codul de procedură penală, va obliga pe inculpatul N_la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de lei din faza de urmărire penală și 100 lei din faza de cameră preliminară și judecată).

În temeiul art. 272 alin. 1 C.pr.pen., cheltuielile cu apărătorul din oficiu, doamna avocat   în cuantum de 520 de lei, pentru fazele de cameră preliminară și de judecată, rămân în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

În temeiul art. 396 alin. (6)  C.pr.pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. g) teza a III-a C.pr.pen., dispune încetarea procesului penal privind pe inculpatul N__, fiul lui N______ și M______, născut la data de   în București, domiciliat în București,  în prezent deținut în Penitenciarul București Rahova, în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de furt, faptă prevăzută în art. 228 alin. (1) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C.pen. (persoană vătămată S), ca urmare a încheierii unui acord de mediere cu persoana vătămată.

Constată că nu au fost dispuse măsuri preventive față de inculpat în prezentul proces penal.

Ia act de încheierea unui acord de mediere între inculpat și persoana vătămată S, inclusiv pe latura civilă a cauzei.

În temeiul art. 272 alin. 1 C.pr.pen., cheltuielile cu apărătorul din oficiu, doamna avocat , în cuantum de 520 de lei, pentru fazele de cameră preliminară și de judecată, rămân în sarcina statului și se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 2 lit. c) C.pr.pen., obligă pe inculpatul N__ la plata către stat a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (500 de lei din faza de urmărire penală și 100 lei din faza de cameră preliminară și judecată).

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicarea minutei.

Pronunțată în ședință publică, azi,.2017.

PREȘEDINTE GREFIER

Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembire 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2008/52/CE (Directiva privind medierea)

directiva europeana privind medierea
directiva europeana privind medierea

Directiva europeana privind medierea

Rezoluţia Parlamentului European din 12 septembrie 2017 referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială – Directiva privind medierea.

Parlamentul European,
– având în vedere Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială Directiva privind medierea,
– având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social European privind aplicarea Directivei 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială,
– având în vedere elaborarea unei analize aprofundate de Direcția sa Generală Politici Interne ale Uniunii intitulat „Punerea în aplicare a Directivei privind medierea – 29 noiembrie 2016,
– având în vedere studiul Comisiei intitulat „Studiu de evaluare și punere în aplicare a Directivei 2008/52/CE – „Directiva privind medierea”, din 2014,
– având în vedere studiul Direcției sale Generale Politici Interne intitulat „Relansarea Directivei privind medierea: evaluarea impactului limitat al punerii în aplicare a acesteia și propunerea de măsuri pentru creșterea numărului de medieri în UE,
– având în vedere evaluarea aplicării la nivel european a Directivei privind medierea, realizată de Unitatea de evaluare a impactului ex post a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European (EPRS),
– având în vedere studiul Direcției sale Generale Politici Interne intitulat „Cuantificarea costurilor neutilizării medierii – analiză a datelor ,
– având în vedere articolul 67 și articolul 81 alineatul (2) litera (g) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),
– având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,
– având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0238/2017),
-directiva europeana privind medierea-

A. întrucât Directiva 2008/52/CE a constituit o etapă importantă în ceea ce privește introducerea și utilizarea procedurilor de mediere în Uniunea Europeană; întrucât aplicarea Directivei 2008/52/CE diferă foarte mult de la un stat membru la altul, depinzând de existența anterioară a sistemelor naționale de mediere, sau de absența acestora, unele state optând pentru o interpretare relativ literală a dispozițiilor acesteia, altele pentru o revizuire aprofundată a modalităților alternative de a soluționa litigiile (cum ar fi Italia, unde folosirea medierii înregistrează o rată de șase ori mai mare decât în restul Europei), în timp ce alte state consideră că legile existente concordă, deja, cu Directiva privind medierea;

B. întrucât cea mai mare parte a statelor membre au extins domeniul de aplicare al măsurilor naționale de transpunere și la cauzele naționale, numai trei dintre statele membre alegând să transpună directiva exclusiv cu privire la cauzele transfrontaliere, fapt care a avut un impact pozitiv decisiv asupra legislației statelor membre și a categoriilor de litigii în cauză;

C. întrucât dificultățile apărute în etapa de transpunere a directivei reflectă în mare măsură diferențele existente în ceea ce privește cultura juridică în sistemele juridice naționale; întrucât, prin urmare, ar trebui să se acorde prioritate schimbării mentalității juridice prin dezvoltarea unei culturi a medierii întemeiată pe soluționarea litigiilor pe cale amiabilă, chestiune care a fost menționată în mod repetat de către rețelele europene ale profesioniștilor din domeniul dreptului de la începutul elaborării directivei UE și mai apoi în momentul transpunerii acesteia la nivel național;

D. întrucât punerea în aplicare a Directivei privind medierea a oferit valoare adăugată la nivelul UE prin creșterea gradului de conștientizare în rândul organismelor legislative naționale cu privire la avantajele medierii, determinând o anumită aliniere a dreptului procedural și a diverselor practici în statele membre;

E. întrucât medierea, ca procedură alternativă, voluntară și confidențială extrajudiciară poate fi un instrument util pentru reducerea supraîncărcării sistemelor judiciare în anumite cazuri și face obiectul garanțiilor necesare, deoarece ea poate permite persoanelor fizice și juridice de a soluționa litigiile pe cale extrajudiciară într-un mod rapid și necostisitor, având în vedere că durata excesivă a procedurilor judiciare încalcă Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, asigurând, în același timp, un acces mai bun la justiție și contribuția la creșterea economică;

F. întrucât obiectivele enunțate la articolul 1 din Directiva privind medierea care vizează încurajarea utilizării medierii și, în special, realizarea unei „relații echilibrate între mediere și procedurile judiciare” nu au fost, în mod evident, atinse, medierea fiind utilizată, în medie, în mai puțin de 1 % dintre cauzele în instanță în majoritatea statelor membr ;e

G. întrucât Directiva privind medierea nu a creat un sistem de soluționare extrajudiciară a litigiilor la nivelul Uniunii în sensul strict al termenului, cu excepția introducerii unor dispoziții specifice în privința expirării termenelor de decădere și de prescripție în procedurile în justiție atunci când se încearcă medierea în domeniul obligațiilor de confidențialitate pentru mediatori și personalul administrativ al acestora;
-directiva europeana privind medierea-

Concluziile principale
1. salută faptul că, în multe state membre, sistemele de mediere au făcut recent obiectul unor modificări și revizuiri și se preconizează și alte modificări ale legislației aplicabile ;

2. regretă faptul că doar trei state membre au ales să transpună directiva numai în ceea ce privește cazurile transfrontaliere și constată existența unor dificultăți privind funcționarea în practică a sistemelor de mediere naționale care sunt legate, în principal, de tradiția contradictorialității și lipsa unei culturi a medierii în statele membre, de nivelul scăzut de informare cu privire la mediere în majoritatea acestora, de cunoașterea insuficientă a modului de a trata cazurile transfrontaliere, precum și de funcționarea mecanismelor de control al calității pentru mediatori ;

3. subliniază faptul că toate statele membre prevăd posibilitatea ca instanțele să invite părțile să recurgă la mediere sau, cel puțin, să participe la ședințele de informare privind medierea; observă că, în unele state membre, participarea la astfel de ședințe de informare este obligatorie, la inițiativa unui judecător sau în ceea ce privește litigii specifice prevăzute de lege, cum ar fi litigiile familiale ;

arată, de asemenea, că, în unele state membre, este obligatoriu ca avocații să își informeze clienții cu privire la posibilitatea de a recurge la mediere sau ca cererile prezentate instanței să confirme dacă s-a încercat medierea sau dacă există motive care ar împiedica o astfel de încercare; subliniază, totuși, faptul că articolul 8 al Directivei privind medierea garantează că părțile care aleg medierea în încercarea de a soluționa un litigiu nu sunt, ulterior, împiedicate să intenteze o acțiune în instanță ca urmare a timpului consacrat procedurilor de mediere; evidențiază faptul că statele membre nu au semnalat nicio problemă deosebită în legătură cu acest aspect;

4. constată, de asemenea, că multe state membre oferă stimulente financiare pentru ca părțile să recurgă la mediere, sub forma reducerii costurilor, oferirii de asistență juridică sau a impunerii unor sancțiuni pentru refuzul nejustificat de a lua în considerare medierea; observă că rezultatele obținute în aceste țări demonstrează că medierea poate oferi o soluționare extrajudiciară rentabilă economic și rapidă a litigiilor, prin procese adaptate la nevoile părților;

5. consideră că adoptarea codurilor de conduită reprezintă un instrument important pentru a asigura calitatea medierii; observă, în acest sens, că Codul european de conduită pentru mediatori este fie utilizat în mod direct de părțile interesate, fie a servit drept inspirație pentru codurile naționale sau sectoriale; observă, de asemenea, că majoritatea statelor membre au proceduri de acreditare obligatorie a mediatorilor și/sau dispun de registre de mediatori;

6. își exprimă regretul în legătură cu dificultatea de a obține date statistice complete privind medierea, inclusiv numărul cauzelor mediate, durata lor medie și rata de reușită a proceselor de mediere; subliniază că, în absența unei baze de date fiabile, este extrem de dificil să se continue promovarea medierii și să crească încrederea publicului în eficacitatea acesteia; subliniază, pe de altă parte, rolul din ce în ce mai important al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială în ceea ce privește îmbunătățirea colectării de date la nivel național cu privire la aplicarea Directivei privind medierea;

7. salută importanța deosebită a medierii în domeniul dreptului familiei (cu precădere în cadrul procedurilor privind custodia copiilor, drepturile de acces și cazurile de răpire de copii), în cadrul căruia aceasta poate să creeze un climat constructiv pentru discuții și să asigure înțelegeri echitabile între părinți; constată, de asemenea, faptul că soluțiile amiabile au potențialul de a fi de lungă durată și în interesul superior al copilului, având în vedere că pot viza, în plus față de reședința principală a copilului, și acordurile cu privire la vizitarea copilului sau acordurile privind întreținerea copilului; evidențiază, în acest context, rolul important al Rețelei Judiciare Europene în materie civilă și comercială în ceea ce privește elaborarea de recomandări care vizează sporirea ratei de utilizare a medierii familiale în context transfrontalier, în special în cazurile de răpire a copiilor;

8. subliniază importanța pe care o are dezvoltarea și întreținerea unei secțiuni separate pe portalul european e-Justiție, dedicate medierii transfrontaliere în materie de drept al familiei și care oferă informații cu privire la sistemele naționale de mediere;

9. salută, prin urmare, eforturile depuse de Comisie pentru cofinanțarea diferitelor proiecte de promovare a medierii și a programelor de formare pentru judecători și practicienii din statele membre;

10. subliniază că, în pofida caracterului facultativ al medierii, trebuie luate măsuri suplimentare pentru a asigura caracterul executoriu al acordurilor mediate într-un mod rapid și abordabil, respectând întru totul drepturile fundamentale, dreptul Uniunii și legislațiile naționale; reamintește, în acest sens, că forța executorie internă a unui acord încheiat de părți într-un stat membru este, ca regulă generală, supusă confirmării de către o autoritate publică, ceea ce creează costuri suplimentare, necesită mult timp pentru părțile în cadrul acordului și, prin urmare, ar putea afecta în mod negativ circulația acordurilor în urma medierii în străinătate, în special în cazul litigiilor minore;
-directiva europeana privind medierea-

Recomandări

11. invită statele membre să își intensifice eforturile de a încuraja folosirea procedurii de mediere în litigiile civile și comerciale, inclusiv prin intermediul unor campanii de informare adecvate care să le ofere cetățenilor și persoanelor juridice informații adecvate și cuprinzătoare cu privire la caracteristicile procedurii și la avantajele acesteia în ceea ce privește economisirea de timp și resurse financiare, precum și de a asigura o mai bună cooperare între membrii profesiilor juridice în acest scop; subliniază, în acest context, necesitatea unui schimb de bune practici în diferitele jurisdicții naționale, susținute de măsuri adecvate la nivel european, pentru a contribui la recunoașterea crescândă a utilității medierii;

12. solicită Comisiei să evalueze necesitatea stabilirii unor standarde de calitate la nivelul UE pentru serviciile de mediere, în special sub forma unor standarde minime care să asigure coerența, ținând în același timp seama de dreptul fundamental de acces la justiție, precum și de diferențele dintre culturile locale în privința medierii, ca modalitate de a promova utilizarea mai intensă a acesteia;

-directiva europeana privind medierea-

13. invită, de asemenea, Comisia să evalueze necesitatea ca statele membre să creeze și să mențină registre naționale ale procedurilor de mediere, care ar putea fi o sursă de informație pentru Comisie, și ar putea fi folosite și de mediatorii naționali pentru a beneficia de cele mai bune practici existente la nivel european; subliniază că aceste registre trebuie înființate cu respectarea deplină a Regulamentului general privind protecția datelor (UE) 2016/679(13) ;

14. solicită Comisiei să întreprindă un studiu detaliat privind obstacolele în calea liberei circulații a acordurilor de mediere străine în Uniune și privind diferitele opțiuni de promovare a utilizării medierii ca modalitate fiabilă, abordabilă și eficace de soluționare a conflictelor în litigiile interne și transfrontaliere din Uniune, ținând seama de statul de drept și de evoluțiile internaționale curente din acest domeniu;

15. invită Comisia, în cadrul reexaminării reglementărilor, să găsească soluții pentru a extinde, în mod efectiv, domeniul de aplicare și la alte chestiuni civile sau administrative, acolo unde este posibil; subliniază, cu toate acestea, faptul că trebuie acordată o atenție deosebită implicațiilor pe care medierea le-ar putea avea în ceea ce privește anumite aspecte sociale, cum ar fi dreptul familiei; invită Comisia să pună în aplicare garanții adecvate în procesele de mediere pentru a limita riscurile pentru părțile defavorizate și pentru a le proteja împotriva unor eventuale abuzuri de procedură sau de poziție ale părților mai puternice și să furnizeze date statistice complete cu privire la astfel de garanții; consideră, de asemenea, că este important să se garanteze respectarea criteriilor de echitate în ceea ce privește costurile, în special în vederea protejării intereselor categoriilor defavorizate; observă, cu toate acestea, că medierea poate să își piardă atractivitatea și valoarea adăugată în cazul în care sunt introduse standarde mult prea stricte pentru părți;

-directiva europeana privind medierea-

16. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

PROCEDURA MEDIERE PENALA – lovire art. 193 CP Acord de mediere

mediere in penal, mediere penala lovire
mediere in penal

Procedura mediere penala lovire

Cercetat de loviri sau alte violente art.193 alin.1 se poate incepe medierea?

Da, medierea poate fi initiata in faza incipienta de cercetare penala iar efectele solutionarii prin mediere a conflictului privind fapta de lovire sunt acelea de clasare a a dosarului penal deschis.

Dosar penal lovire sau alte violente mediere anul 2016.

Infractiunea de lovire sau alte violente, prevazuta in codul penal:

Infracţiuni contra integrităţii corporale sau sănătăţii
Art. 193
Lovirea sau alte violenţe
(1) Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

mediere penala lovire

Infractiunea de lovire poate fi mediata atat in faza de cercetare judiciara penala cat si in faza incipianta procesului penal – camera preliminara si in aceea de incepere a procesului penal, pe tot parcursul procesului penal atat pe durata fondului cat si a apelului, pana la pronuntarea unei hotarari judecatoresti definitive (decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 397/2016, raportata la art. 67 alin. 2 din legea nr. 192/2006, coroborat cu art. 158 alin. 1 cod penal).

Litigiile penale pot fi solutionate prin mediere

Medierea poate avea loc:  

1) in termenul prevazut de lege pentru introducerea plangerii prealabile;

2) inainte de inceperea procesului penal sau a urmaririi penale;

3) dupa inceperea procesului penal sau a a urmaririi penale;

4) pe tot parcursul procesului penal pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.

Evitarea plangerii penale

Retragerea plangerii penale

Latura civila in procesele penale

Conform noii legislatii, medierea in cursul proceselor penale este posibila,

  1. in latura penala – pentru infractiunile cu privire la care este necesara plangerea prealabila sau este posibila impacarea,
  2. iar in latura civila – medierea in litgii penale este posibila in orice infractiune dar numai cu privire la pretentiile civile.

Asadar, medierea civila in procesul penal vizeaza doar actiunea civila si reprezinta o tranzactie intermediata de mediator cu privire la despagubirile pretinse pentru repararea prejudiciului cauzat prin infractiune.

Art. 23 din Noul Cod Penal statueaza la alin. (2) ca inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.

Faptuitorul poate apela la procedura de mediere atat in faza extrajudiciara cat si in faza judiciara, in faza judiciara procesul penal putandu-se suspenda pentru o perioada de cel mult 3 luni pentru ca partile sa poata negocia pentru a ajunge la o intelegere prin mediere.

mediere penala lovire – LOVIREA SAU ALTE VIOLENTE

Art. 16 din Codul de procedura penala arata cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale:

(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:

a) fapta nu există;

b) fapta nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârşită cu vinovăţia prevăzută de lege;

c) nu există probe că o persoană a săvârşit infracţiunea;

d) există o cauză justificativă sau de neimputabilitate;

e) lipseşte plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiţie prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale;

f) a intervenit amnistia sau prescripţia, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică;

g) a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea, ori a fost încheiat un acord de mediere în condiţiile legii;

h) există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege;

i) există autoritate de lucru judecat;

j) a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. e) şi j), acţiunea penală poate fi pusă în mişcare ulterior, în condiţiile prevăzute de lege.

Asadar alin (1) lit (g) arata cum una dintre modalitatile de stingere a procesului penal este constituita de catre Acordul de mediere.

mediere penala lovire

De multe ori interesul pentru intrare in mediere este dat de prejudiciul existent, acolo unde faptuitorul pune la dispozitia persoanei vatamate banii pentru acoperirea prejudiciului, sau de acoperirea unei daune morale suferite de victima.

Inexistenta interesului pentru a media litigiul poate veni de la lipsa existentei prejudiciului (acesta fiind recuperat in momentul flagrantului, in cursul anchetei sau in alt moment anerior). In aceasta situatie, in care nu exista prejudiciu de recuperat, medierea este mai greu de realizat dar nu imposibila. Insa pot fi solicitate si oferite acoperiri materiale pentru provocarea de prejudiciu moral, astfel ca se poate ajunge la o intelegere in acest fel.

Interesul patrimonial poate fi realizat si prin acordarea de despagubiri constand in despagubiri daune morale.

Trebuie retinut insa ca se poate intra in proces de mediere pe latura civila in cazul oricarei infractiuni prevazute in codul penal, chiar si in cazul infractiunilor de talharie etc.

Institutia renuntarii la urmarirea penala 

Renuntarea la urmarirea penala poate fi facuta de procuror in cazul oricarei infractiui in care pedeapsa este inchisoare mai mica de 7 ani.

Renuntarea la urmarirea penala poate fi facuta de procuror in cadrul analizarii comportamentului inculpatului, un eventual Acord de mediere incheiat pentru repararea prejudiciului produs de catre faptuitor victimei, inclina balanta favorabil in vederea luarii de catre procuror a acestei decizii, de a renunta la urmarirea penala inceputa.

Mediere penala lovire

Art. 23 Noul Cod de procedura penala

Tranzactia, medierea si recunoasterea pretentiilor civile
(1) In cursul procesului penal, cu privire la pretentiile civile, inculpatul, partea civila si partea responsabila civilmente pot incheia o tranzactie sau un acord de mediere, potrivit legii.
(2) Inculpatul, cu acordul partii responsabile civilmente, poate recunoaste, in tot sau in parte, pretentiile partii civile.
(3) In cazul recunoasterii pretentiilor civile, instanta obliga la despagubiri in masura recunoasterii. Cu privire la pretentiile civile nerecunoscute pot fi administrate probe.

Mediere penala lovire

CONTACTATI MEDIATOR

Telefon: 0723-373-564

Adresa: Bulevardul Aviatorilor nr. 106 Sector 1 Bucuresti

 

Mediere vatamare corporala accident rutier – Acord de mediere infractiune vatamare corporala

mediere vatamare corporala

Mediere vatamare corporala. Vatamarea corporala din culpa, fapta ce poate surveni ca urmare a producerii unui accident rutier, este o infractiune prevazuta in Codul Penal la – Infractiuni contra integritatii corporale sau sanatatii, la Art. 196:

Vatamarea corporală din culpă

(1) Fapta prevăzută în art. 193 alin. (2) săvârşită din culpă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în art. 194 alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(3) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anumite activităţi, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani sau amenda.

(4) Dacă urmările prevăzute în alin. (1)-(3) s-au produs faţă de două sau mai multe persoane, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(5) Dacă nerespectarea dispoziţiilor legale ori a măsurilor de prevedere sau desfăşurarea activităţii care a condus la comiterea faptelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) constituie prin ea însăşi o infracţiune se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.

(6) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.

Mediere vatamare corporala din culpa

Datorita faptului ca actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate, aceeasi actiune penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata, daca a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii – conform art. 16 lit. g din Codul de Procedura Penala.

-mediere vatamare corporala-

In urma unui accident rutier pot exista victime in viata sau decedate. Daca in urma respectivului accident rutier, fapta de care se face responsabil autorul accidentului este de vatamare corporala din culpa, poate interveni un Acord de mediere in urma caruia se inlatura raspunderea penala, conform art. 16 lit. g CPP.

Daca in urma unui accident rutier, fapta de care se face responsabil autorul accidentului este de vatamare corporala ( art. 194 CPP), atunci termenii discutiei si ai medierii se muta in sfera acoperirii prejudiciului material si/sau moral, medierea neputand avea efecte in latura penala a infractiunii.

-mediere vatamare corporala din culpa-

Asadar, spre deosebire de vechea normativa, Noul Cod Penal incriminează vătămarea corporală din culpă prin art. 196. Infracţiunea este restructurată în acord cu noua configuraţie a infracţiunilor de lovire sau alte violenţe şi vătămare corporală. În paralel cu simplificarea incriminării se poate constata și o reducere a sferei de aplicare a acesteia. Astfel, potrivit vechiului text, în varianta tip, se putea pune problema vătămării corporale din culpă pentru leziuni ce necesitau pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, fără vreo altă condiționare.

Conform variantei tip a noii structuri a infracțiunii (art. 196 alin. 1), se poate pune problema vătămării corporale din culpă în cazul în care există îngrijiri medicale, chiar sub limita de 10 zile din reglementarea anterioară, dar numai în condițiile anume stabilite de legiuitor, respectiv: ca fapta să fi fost comisă de către o persoană aflată sub influenţa băuturilor alcoolice ori a unei substanţe psihoactive, sau în desfăşurarea unei activităţi ce constituie prin ea însăşi infracţiune.

Solutionarea laturii civile

Despagubirile materiale si/sau morale ce pot fi pretinse de catre victime sau urmasii acestora sau pot fi oferite de faptuitor pentru retinere in circumstantiere a reparatiei aduse  victimelor sunt un alt aspect ce poate fi solutionat prin intermediul procedurii de mediere desfasurate la mediator.

-mediere vatamare corporala-

Compensarea prejudiciilor sau daunelor produse ca urmare a unui accident se poate realiza prin mai multe modalitati, printre care oferirea si acceptarea unei  sume de bani ce va fi consemnata in Acordul de mediere.